“Ce straniu lucru vremea! Deodată pe perete
Te vezi aevea în ştersele portrete.
Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta
Căci trupul tău te uită, iar tu nu-l poţi uita.”
O întâlnire cu promoţia voastră, după atâta amar de vreme, e ca un zbor invers, o întoarcere în timp, când vârsta voastră adolescentină rezona cu entuziasmul unui tânăr profesor de limba şi literatura română, poate prea visător pentru acele vremuri. Vocaţie şi destin!
Iată-ne faţă în faţă chemaţi de amintirea anilor de liceu! S-au scurs din clepsidra timpului patru decenii pline de bucurii şi zbateri, de impliniri şi regrete.
În aceste ceasuri binecuvântate, ceasuri de vibraţie aniversară, vin cu rugamintea de a încerca să vă întoarceţi cu gândul la vârsta fără griji, când râsul vostru cristalin făcea să iasă soarele.
Încercaţi ca niste mici prinţi să patrundeţi tâlcul cuvintelor lui Antoine de Saint Exupery: “Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini îşi mai aduc aminte!)”.
Vă îmbraţisez pe toţi, cu dragoste şi respect,
VASILE LEFTER, profesor, diriginte, director…
şi prieten
August, 2011
28 august 2011 la 11:09 am |
Un individ sus…pect…
Cu 40 de ani in urma …”cand eram mai tanar si la chip frumos’…’am avut sansa de a fi primit un rol intr-o piesa de teatru pusa in scena de Don quijote de la Mancha LEFTER VASILE,care sincer sa fiu ma urmareste si astazi cu toate ca nu mai stiu subiectul nici predicatul naratiuni .
Aceasta sansa a facut sa ma contamineze cu virusul dedublari pe arena efemera a oceanului nevazut ce se chiama viata.
Odata virusat cu aceasta maladie placuta am devenit purtatori de germeni si am contaminat dupa modestele mele puteri pe alti cititori in stele.
Regretul meu profund irevocabil ma cuprins in momentul cand regizorul meu sa contaminat de o dorinta dorita in subconstient de fiecare dintre noi acea de a fi rege pe mosie …devenind mosier …monser a uitat de mine cu toate ca aveam in proiect Vulpasin din Domnisoara Nastasia si mi-a dat “un pumn …sa-i spui complimente de la mine”….
Toata viata am fost urmarit de acest Vulpasin cu al sau dincolo de bariera si pentru asta dupa ce am trecut ca rata prin apa sa nu zic gasca …dar despre asta cu alta ocaziune…am scris pe un bilet de papagal de la sfarsit de liceu…vreau sa ma fac macelar…mi-am realizat visu…dar am fost un macelar prost …Vulpasin nu era macelar …era un fante de mahala…
Aseara am auzit poate cel mai mare vis al unui om….ca si al meu dealfel…sa fac o BANCA …dar nu ca Vantu …am facuto la poarta…
PS
Multumesc lui cel de sus …pentru asta l-am cautat pe cel ce la intruchipat pe Vulpasin…Ion Dichiseanu …pe care l-am si insurat…iar inainte de 89 stateam la semafor la Big la Focsani in masina sa VOLVO cu numar 1-B-999 …pe vremea aia in Dacia un Volvo era o oaie neagra,,,el zice catre mine…sofer e Dichiseanu…dar cine …e domnu….
Inca odata multumesc …ca nu exista meserie mai nobila pe lumea asta…. decat slefuitor de caractere…