Ordonanta… mi-a ordonat sa-mi spun parerea la Realitatea Tv Focsani

Am raspuns invitatiei Realitatii TV Focsani cu placere. Probabil ca multi telespectatori se asteptau sa tun si sa fulger impotriva premierului, un om absolut nevinovat, ajuns in frunte fara voie, incercand sa iasa in fata cu ceva. Nu judec ordonanta de pe pozitia specialistului care incearca sa demonstreze ca s-a incalcat constitutia. Pentru mine lucrurile sunt mai simple. Nu s-a tinut seama de zestrea paremiologica a romanilor care te invata cum sa procedezi inainte de a purcede la ceva important. Selectez cateva mostre de intelepciune prin care pot sintetiza acest lung prilej de vorbe si de ipoteze:

S-a grabit ca fata mare la maritat.

Graba strica treaba.

Nu te lega la cap daca nu te doare.

A pus carul inaintea boilor.

Rezultatul: Unde dai si unde crapa!

Realitatea este ca nu prea avem nemti. Numai ei stiu sa masoare de zece ori si sa taie o data.
Problema e ca tara BOCCESTE!

O carte cu venin si miere

Cand nici nu ma gandeam, o buna prietena a sotiei mele dragi ne-a rugat sa lansam o carte sub sponsorizare liberala. Ideea era sa lansam la Focsani monografia Gugestiului. Elizia insa are prea mult bun simt si nu poate sa triseze, asa ca a ramas varianta unei altfel de carti. Pacatul a cazut pe o carte mai veche de-a mea, ale carei cronici-pamflet se potriveau de minune zbaterii electorale. Am revazut pagina cu pagina si am realizat o antologie de prima urgenta, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat in societatea romaneasca. POT SPUNE CA NOUA CARTE IMI PLACE NESPUS DE MULT. „Eu cetateanul…” este o carte-strigat, pe care liberalii prezenti la o lansare cu pretentii au primit-o cu multa caldura, NINI SAPUNARU oferind chiar mostre de lectura si interpretare.

Poate ca furat de eveniment nu am multumit cum se cuvine tuturor acelora care au crezut in eveniment. O fac acum, in liniste si dezinteresat. Lista e lunga: Anisoara Aioanei a fost „vinovatul” principal; sponsorilor le-am multumit in carte; lui Andrei Lefter ii multumesc acum pentru admirabilele fotografii prezente in carte; actorilor Cotiga si Spiridonescu le raman recunoscator; lui Radu Borcea, moderatorul, ii aduc de asemenea omagiile mele; Inspectorilor generali Iordache Bostan, Emil Onea si Tudor Gogancea le voi purta aceeasi recunostinta; lui Mircea Dinutz ii doresc multa sanatate si-i sunt recunoscator pentru extraordinarul efort depus pentru a fi alaturide mine; le multumesc frumosilor adolescenti din Atelierul celor sapte arte, care au cantat superb si carora le-am pregatit doua texte originale pentru colindele de Craciun; multumiri si lui Virgil Lovin, care cu grupul sau a incantat iubitorii de frumos; cele mai alese sentimente pentru toti martorii evenimentului cultural din aula ISJ Vrancea.

A fost ca un vis, ca un vis frumos trait aievea intre prieteni!

Bine a-ti venit!

Sa vezi si sa nu crezi! Un titlu de analfabet pe un blog de filolog? Toata cariera am luptat cu ignoranta, convins ca sunt platit sa ies invingator. Iata ca in 2008 unii tot nestiutori au ramas, desi au trecut prin scoala. Scrierea din titlu apartine cuiva cu munca de raspundere in… partid. Masa mare, bucate alese, dar putin analfabetism. Invitatii au gasit pe mese o urare de protocol: „Bine a-ti venit!” Multi au inceput sa comenteze si sa se amuze pe seama urarii de bun venit prezenta pe fiecare masa. Altii, mai carcotasi, au scos pixul si au corectat in fel si chip. Incidentul a fost repede uitat sub influenta bauturilor alcoolice. Pe mine m-a durut prostia.

Pai bine mai dragilor, cand aveti langa voi oameni care stiu carte, de ce nu-i consultati? E mai bine sa rada sute de oameni de cultura voastra ortografica? Un francez spunea ca ortografia este prima carte de vizita a omului cult. Poti fi desconsiderat fara a fi cunoscut.

Daca vreti sa scrieti „ati” cu cratima va dau eu cateva exemple: a-ti lua talpasita, a-ti lua nasul la purtare, a-ti lua adio de la functie, a-ti da in petic etc.

Corect ar fi fost sa scrieti „Bine ati venit!” (verbul „a veni” la modul indicativ, timpul perfectul compus, persoana a doua, numarul plural).

Sa nu se mai intample, ca ma supar!

Retrorevelion

Ca membru respectat in PNL am primit insarcinarea sa invit niste colegi de varsta a lll-a la o petrecere retro. Unul dintre ei ma suna ironic pe fix, spunandu-mi ca in ziarul local scrie ca acest eveniment retro este organizat pentru pensionarii cu venituri mici si pentru boschetari. AMICUL, curios din fire s-a prezentat la sala cu pricina ca sa verifice informatia, cu gand sa-mi reproseze ca l-am insultat prin aceasta invitatie. Ajuns la usa l-a intrebat pe cel care supraveghea intrarea invitatilor:

– Nu va suparati, aici este retrorevelionul pentru boschetari?

OMUL insarcinat cu primirea invitatilor s-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta si plin de respect i-a raspuns curiosului:

Nu va suparati, domnule! Afara de dumneavoastra nu e niciun boschetar aici!!

BASEmeleSCUscanu

Dotarile mele de ultima ora in ale ascultarii imi permit inregistrarea convorbirilor telefonice conflictuale. Nu puteam sa ratez dialogul monologat premergator trimiterii la D.N.A. a dosarelor marilor corupti din Opozitie:

B – Salut, ma, ministrule interimar!

M – Sa tra…

B – Gura! Nu ti-am permis sa vorbesti.

M – Pai, credeam…

B – Gura! Sa crezi la biserica, nu in politica.

M – Am inte…

B – Taci si asculta ca te dau afara ca pe o masea stricata, pierduta de mine pe mare intr-o furtuna cand m-am lovit de capul compas. Am aruncat-o unui rechin, rugandu-l sa-mi aduca in loc una de minte.

M – Pai…

B – Gura si executa!

M – Miine!

B – Nu miine, ci acum.

M – Stiti… e noapte…

B – La Cotro nu se doarme, se vegheaza! Tara m-a pus si eu m-am uns!

M – Sa tra… am inte…

B – Bravo, Mele! Sper ca nu te-ai suparat ca te-am luat mai tare?

Poate te iau la mine si fac doi Boci din tine… Ha… H… H…

Te fac OM! Ha… Ha… HHHHHH aaaaaa

Serviciile secrete mi-au taiat sunetul. CRED CA SE PUNE CEVA LA CALE!!!

Hai sa dam mana cu mana…

Actualizat ar fi „Vino sa-ti dau peste mana.” UNIREA face PUTEREA sa turbeze, uitand ca Bolovanul cel buclucas al lui Mos Ion Roata a devenit o poveste de adormit copiii strazii. Mi-au amintit dragii mei politicieni de o parabola a unui poet uitat: „Vai de sufletelul nostru\care\cand sa fie mare\ni se cocosa ca prostul\prostilor dand ascultare!” Totul a fost o secventa dintr-o scena caragialeana prost jucata. Se vede ca suntem tara lui CIOACA si a Elodiilor sepepiste hartuite pe internet!

A fi prost

Un biet roman trece pe langa mine si ma priveste cu mila, spunandu-mi printre dinti: ESTI UN PROST! AM RAMAS INTERZIS. Stiam ca nu sunt prea destept, dar nu ma gandeam ca si un trecator poate sa observe. Am ajuns acasa si direct la oglinda m-am intrebat cu mila: CHIAR SUNT PROST? Din bucatarie am auzit sincron o voce hodorogita: Treci la masa, prostule! AM INTELES UN LUCRU: Prostia n-ai cum sa ti-o ascunzi!