Gugesti - Arc peste vremuri si timp (Lansarea cartii)

Bine a-ti venit!

Sa vezi si sa nu crezi! Un titlu de analfabet pe un blog de filolog? Toata cariera am luptat cu ignoranta, convins ca sunt platit sa ies invingator. Iata ca in 2008 unii tot nestiutori au ramas, desi au trecut prin scoala. Scrierea din titlu apartine cuiva cu munca de raspundere in… partid. Masa mare, bucate alese, dar putin analfabetism. Invitatii au gasit pe mese o urare de protocol: “Bine a-ti venit!” Multi au inceput sa comenteze si sa se amuze pe seama urarii de bun venit prezenta pe fiecare masa. Altii, mai carcotasi, au scos pixul si au corectat in fel si chip. Incidentul a fost repede uitat sub influenta bauturilor alcoolice. Pe mine m-a durut prostia.

Pai bine mai dragilor, cand aveti langa voi oameni care stiu carte, de ce nu-i consultati? E mai bine sa rada sute de oameni de cultura voastra ortografica? Un francez spunea ca ortografia este prima carte de vizita a omului cult. Poti fi desconsiderat fara a fi cunoscut.

Daca vreti sa scrieti “ati” cu cratima va dau eu cateva exemple: a-ti lua talpasita, a-ti lua nasul la purtare, a-ti lua adio de la functie, a-ti da in petic etc.

Corect ar fi fost sa scrieti “Bine ati venit!” (verbul “a veni” la modul indicativ, timpul perfectul compus, persoana a doua, numarul plural).

Sa nu se mai intample, ca ma supar!

Retrorevelion

Ca membru respectat in PNL am primit insarcinarea sa invit niste colegi de varsta a lll-a la o petrecere retro. Unul dintre ei ma suna ironic pe fix, spunandu-mi ca in ziarul local scrie ca acest eveniment retro este organizat pentru pensionarii cu venituri mici si pentru boschetari. AMICUL, curios din fire s-a prezentat la sala cu pricina ca sa verifice informatia, cu gand sa-mi reproseze ca l-am insultat prin aceasta invitatie. Ajuns la usa l-a intrebat pe cel care supraveghea intrarea invitatilor:

- Nu va suparati, aici este retrorevelionul pentru boschetari?

OMUL insarcinat cu primirea invitatilor s-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta si plin de respect i-a raspuns curiosului:

Nu va suparati, domnule! Afara de dumneavoastra nu e niciun boschetar aici!!

BASEmeleSCUscanu

Dotarile mele de ultima ora in ale ascultarii imi permit inregistrarea convorbirilor telefonice conflictuale. Nu puteam sa ratez dialogul monologat premergator trimiterii la D.N.A. a dosarelor marilor corupti din Opozitie:

B - Salut, ma, ministrule interimar!

M - Sa tra…

B - Gura! Nu ti-am permis sa vorbesti.

M - Pai, credeam…

B - Gura! Sa crezi la biserica, nu in politica.

M - Am inte…

B - Taci si asculta ca te dau afara ca pe o masea stricata, pierduta de mine pe mare intr-o furtuna cand m-am lovit de capul compas. Am aruncat-o unui rechin, rugandu-l sa-mi aduca in loc una de minte.

M - Pai…

B - Gura si executa!

M - Miine!

B - Nu miine, ci acum.

M - Stiti… e noapte…

B - La Cotro nu se doarme, se vegheaza! Tara m-a pus si eu m-am uns!

M - Sa tra… am inte…

B - Bravo, Mele! Sper ca nu te-ai suparat ca te-am luat mai tare?

Poate te iau la mine si fac doi Boci din tine… Ha… H… H…

Te fac OM! Ha… Ha… HHHHHH aaaaaa

Serviciile secrete mi-au taiat sunetul. CRED CA SE PUNE CEVA LA CALE!!!

Hai sa dam mana cu mana…

Actualizat ar fi “Vino sa-ti dau peste mana.” UNIREA face PUTEREA sa turbeze, uitand ca Bolovanul cel buclucas al lui Mos Ion Roata a devenit o poveste de adormit copiii strazii. Mi-au amintit dragii mei politicieni de o parabola a unui poet uitat: “Vai de sufletelul nostru\care\cand sa fie mare\ni se cocosa ca prostul\prostilor dand ascultare!” Totul a fost o secventa dintr-o scena caragialeana prost jucata. Se vede ca suntem tara lui CIOACA si a Elodiilor sepepiste hartuite pe internet!

Numai poetul!

Tobosarii Timpului bat tobele Nemuririi, apropindu-ne cu fiecare pas de sfarsitul fara sfarsit, inaltandu-ne pe culmea recunostintei. Cu pompa, cu ropot de gala ne trezesc din inconstientul cotidian, vestindu-ne un alt 15 Ianuarie, o zi aniversara. o zi cu esenta de astri, in care s-a ivit din Nefiinta o speranta de dainuire - MIHAI EMINESCU. A curs iarasi peste noi Timpul, ciclic si imperturbabil. Am ramas insa aceiasi muritori care alearga dupa efemerele bucurii si viseaza la catararea pe creanga aducatoare de multumire pamanteana. Dar sufletul? Simtirea? Matricea sensibila romaneasca? Cand ne vom intoarce ochii spre valorile acestei tari sufocate de sfatuitori dinauntru si din afara? Cand ne vom regasi fiinta in colosul artistic, filosofic, lingvistic al tuturor timpurilor carpato-dunarene? A vorbi despre Eminescu doar “la aniversara” este aproape o blasfemie. In loc sa ne fie cuminecatura de fiecare zi, ramane de multe ori doar o fugara aducere aminte. Cel care ne vegheaza destinul cu priviri ce ard este, deopotriva, si “lira de argint”, si “glas cu durere”, si “fire intoarsa”, si “rege al poeziei”, si “enigma nesplicata”, si Bogdan, si Stefan, si Nour, si Dionis. Eminescu e mit si apartine timpului mitic! Eminescu e Luceafarul ce “mii pustiuri scanteiaza”, calauzitor pe “miscatoarele carari”, care se vede aici si aiurea , strafulgerand simturile obosite ale muritorilor si tara de gheata a gandirii! Eminescu e al romanilor si al Planetei, prea putin slujit de ai sai! Eminescu se incifreaza cu fiecare maine care se adauga unui azi “nepasator si rece”, uimit si intelegator, murmurand o ruga din inalturi. La ceas aniversar, va implor “trestii ganditoare”ale acestui pamant: Iubiti-l pe Mihai cel Mare al Spiritului romanesc! Numai atunci Poetul ne va fi aproape, luminandu-ne “cararea stramta” pe sub “umbra de rachiti”. Atunci ne vom rascumpara sufletul vandut negutatorilor de iluzii, strigand Timpului: O ramai!!!

13-15 ianuarie, eu m-am nascut de ziua mea… stratan

Am venit greu la stralucirea soarelui. Mama spunea ca pe 13 ianuarie am parasit paradisul modern, deci m-am nascut; Anul nici nu conteaza. Tata, asa s-a bucurat, ca abia pe 15 a ajuns la Primarie sa declare evenimentul. S-ar parea ca doua zile am “functionat” ilegal. De aici mi se trage celebritatea: Eminescu si-a ales aceeasi zi din Capricorn. La fiecare eveniment omagial inchinat lui Eminescu se gaseste cineva care anunta in plin spectacol: “- Sa nu uitam ca pe 15 ianuarie s-a nascut si talentatul profesor VASILE LEFTER”. O fac pe suparatul, dar imi cam place sa vad multimea aplaudand si injurand in gand. Fiecare cu sansa lui de a pacali contemporaneitatea! Va iubesc pe toti si rostesc resemnat: Oare glorie sa fie a vorbi intr-un pustiu???

A fi prost

Un biet roman trece pe langa mine si ma priveste cu mila, spunandu-mi printre dinti: ESTI UN PROST! AM RAMAS INTERZIS. Stiam ca nu sunt prea destept, dar nu ma gandeam ca si un trecator poate sa observe. Am ajuns acasa si direct la oglinda m-am intrebat cu mila: CHIAR SUNT PROST? Din bucatarie am auzit sincron o voce hodorogita: Treci la masa, prostule! AM INTELES UN LUCRU: Prostia n-ai cum sa ti-o ascunzi!

Bine am venit!!!

Sunt blogger!